Poate ar fi fost mai nimerit la "povesti pentru gindit", dar merge bine si aici...sper sa nu se supere autorul...Enjoy...again
http://www.erepublik.com/en/article/note-de-istorie-orheiul-vechi-1422871/1/20Imediat inainte de a ti se deschide dintre paduri ceva lumina si orasul Orhei sa iti apara printre spitele volanului din spatele unui ZIL cu cisterna suficient de ruginita incat sa speri din suflet ca nu transporta alimente, catre dreapta – nu foarte vizibil, scris mai mic decat alte denumiri de sate si catune, apare un indicator: Orheiul Vechi.
Nici vorba, nu as fi rotit carma corabiei mele verzi catre acest sat, de ce sa o fi facut, daca nu m-as fi gandit ca poate daca intreb din om in om, reusesc sa ma intalnesc cu Boier Stroe sa ii spun de la obraz cat de magar a fost cu Soimarestii si daca un tinerel citit si exuberant nu ar fi pus pe masa unui birou din Chisinau o harta si niste fotografii cel putin ciudate.
Alte paduri, alte lacuri insirate, oameni frumosi stand la poarta prin satele aninate de soseaua ingusta. Kilometri de mozaic asfaltic, cu pete de pe vremea lui Hrusciov sub mai negre duluri asezate spre carpeala de vajnicul general Voronin.
Toate aceste petice de drum reunite intr-o panglica gri-albastruie te duc destul de confortabil pana la primul obiectiv national important:
Puscaria.
Puscarie din piatra fasonata fara multa bataie de cap si uzura de ciocane, cu acoperisuri din azbest ondulat, pe care o credeam parasita daca nu as fi zarit un om sezand in tocul unei ferestre la etajul doi (sau etajul unu daca vreti, treaba e tare relativa cata vreme in Moldova nu exista parter). Vederea acestui stabiliment de justitie m-a facut sa conduc mult mai atent doamne-fereste sa o vad cumva pe dinauntru la cum arata pe dinafara.
Dupa hotelul razvratitilor si banditilor drumul o ia la stanga; calitatea lui scade ceea ce spune destule despre importanta acordata puscariei comparativ celei acordate monumentului de istorie, romanism, religie seculara si devotiune numit Orheiul Vechi.
Fara veste se deschide in fata ta un defileu straniu in aceste dealuri: parca s-au saturat colinele sa fie blande si s-au hotarat sa devina munti.
Acest defileu a fost utilizat drept adapost acum 30000 de ani de oameni care invatau sa ciopleasca piatra si probabil nu au mai plecat daca e sa te iei dupa manastirile rupestre si chiliile sfredelite in stanca insirate pe tot peretele canionului.
Dacii s-au stabilit aici; ba chiar si celtilor se pare ca nu le-a displacut. Ce se stie e ca triburi maghiare au incercat sa ramana dar au fost alungate (ca in Ardeal la o vreme, nu se stie de cine pana cand in istoria ungara poporul roman este o inventie noua).
Tatarii Hoardei de Aur au facut cetate si bai turcesti, multa lume a facut multe lucruri si, totusi, au ramas locuite de spirite aninate de trupuri de calugari albi si barbosi doar bisericile si grotele pictate si sfintite: acesti oameni sunt romani, orice ar declama alde poporul superior, rasa suprema vorbitoare de limba slava.
Acesti oameni sunt sfiosi.
Sunt incapatanati.
Sa ii numim fara multe epitete: acesti oameni sunt Pastratorii.
Au grija de suflet si neam si limba nebagati in seama si necerand atentie.
Nici nu trebuie sa va ingrijiti prea mult de ei.
Raportul e invers: acesti batrani sunt acolo pentru cei care au uitat limba si declara ” Ia, Ruski!” desi numele li se termina in „escu”.
Sunt acolo ca sa va protejeze de a va faramita in praf de istorie.
Iubiti-i, pretuiti-i si ei vor citi, cu grija, in fiecare dimineata si seara la slujba listele pe hartiute mototolite cu numele viilor si mortilor vostri. In limba romana.
Stiu, e pe langa e-Republik… ingaduiti-ma va rog de data asta.
Sau, asa cum se cuvine celor rusi si rusificati, report spam. Pentru ca limba si poporul roman sunt pentru ei, in aroganta lor, un spam continuu de 2000 de ani. Dasvidania, pentru ca nu disparem si ne veti vedea inca vreo 2000 de ani daca nu veti disparea, noi suntem aici sa scriem cronicile si ocupati fiind, nu vom pleca. Avem ceva treaba prin istorie inca de rezolvat.
etno-botanice? 
, cum ardelenii stiu sa faca 
)
Acasa